Ion Creangă (născut în 1 martie sau 10 iunie 1837, Humulești; decedat în 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator.
Timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, însă, este exclus definitiv din rândurile clerului deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare.
Povești
Capra cu trei iezi (1875), Dănilă Prepeleac (1876), Fata babei și fata moșneagului (1877)
Făt Frumos, fiul iepei (1877), Povestea lui Harap-Alb (1877), Ivan Turbincă (1878)
Povestea lui Ionică cel prost (1877),, Povestea lui Stan-Pățitul (1877), Povestea porcului (1876)
Povestea poveștilor (1877-1878), Povestea unui om leneș (1878), Punguța cu doi bani (1875)
Soacra cu trei nurori (1875)
Povestiri
Acul și barosul (1874), Cinci pâini (1883), Inul și cămeșa (1874), Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)
Moș Ion Roată și Unirea (1880), Păcală (1880), Prostia omenească (1874)
Ursul păcălit de vulpe (1880)
Nuvele
Moș Nichifor Coțcariul (1877), Popa Duhul (1879)
Romane autobiografice
Amintiri din copilărie (1879), Fragment de autobiografie
Scrisori
Scrisori de familie
Către Gheorghe Creangă, Către Zaheiul Creangă, Către Ecaterina Vartic
Către Elena Creangă-Chiței
Scrisori către prieteni
Către Mihai Eminescu,
Către Vasile Conta
Către Alexandru C. Cuza
Către Nicolae Gane
Către Mihail Kogălniceanu
Către Titu Maiorescu
Către Iacob Negruzzi
Către Ioan Slavici
Către Victor Zaharovschi
Comentarii